A fi parinte este o responsabilitate

"A fi parinte este in majoritatea cazurilor si in majoritatea timpului o experienta placuta si pozitiva. In acelasi timp, putine experiente in viata sunt la fel de solicitante, de stresante si de obositoare. Multi parinti isi incep 'cariera' de mama sau de tata fara a fi cu adevarat pregatiti pentru ceea ce va urma.

Cand se intalnesc cu comportamente problematice din partea copiilor lor, vor tinde sa creada ca solutia este legata de o mai buna gestionare a comportamentului copiilor. Totusi, parintii s-ar descurca mai bine in multe cazuri daca si-ar analiza si modifica propriile comportamente si daca si-ar acorda mai multa grija lor, ca parinti", spune Andreea Biji, psiholog la Centrul de Consiliere pentru Parinti Bucuresti, al organizatiei Salvati Copiii.

Comportamentul copiilor il oglindeste pe cel al parintilor

Copiii sunt ca niste mici bureti emotionali atunci cand interactioneaza cu proprii parinti. Preiau cu usurinta stari precum iritarea, agresivitatea, nervozitatea sau tensiunea, si acest lucru se va vedea in comportamentul lor. Cand copilul tau este agresiv sau agitat, obraznic sau trist, gandeste-te la starea pe care tu o ai si pe care i-o transmiti, gandeste-te la felul in care te porti in prezenta lui.

Nu te mira ca este agresiv daca tipi la el cand esti nervos; nu te mira ca isi loveste fratii sau prietenii de joaca daca tu il educi cu palme; nu te mira ca este obraznic - cu bunica, sau chiar cu tine - daca tu la randul tau nu esti prea politicos cu ceilalti membri ai familiei.

Pentru a putea interactiona in mod sanatos cu copilul tau si a-l ajuta sa creasca frumos, analizeaza-ti comportamentele, identifica si fa eforturi sa rezolvi problemele care te framanta, fie ca este vorba de probleme emotionale, de cuplu, familiale sau profesionale. Nu uita: emotiile si comportamentele tale vor fi preluate de copil, intr-o forma sau alta. Consilierea parentala si sfatul specialistilor te pot ajuta sa treci mai usor peste astfel de probleme. Se pot gasi inclusiv solutii accesibile, precum serviciile gratuite de consiliere parentala oferite de Salvati Copiii la centrele din Bucuresti, Timisoara, Iasi, Suceava si Targu Mures.

Strategii pentru parinti echilibrati

Cei mai multi parinti vor pune intotdeauna pe prim plan copilul si cresterea acestuia, neglijand insa cu desarvarsire sa aiba grija de ei insisi. Desi nevoile copiilor trebuie sa aiba prioritate, este foarte important ca parintii sa aiba grija de propriile nevoi. Este dificil sa ai rabdare si sa fii calm, consecvent si disponibil pentru copilul tau daca nu te simti in regula cu tine insuti, cu propriul ritm de viata.

Un copil are nevoie de parinti fericiti si echilibrati, care se simt bine in pielea si in viata lor, pentru a putea fi ei insisi fericiti si a creste armonios.

4 sfaturi pentru a deveni parinti mai fericiti

Nu incercati sa fiti parinti perfecti

Nu cereti prea mult de la voi si nu incercati sa deveniti parintii "perfecti": acest lucru va cauza anxietate, frustrare, dezamagire. Un parinte bun, care isi va creste copilul bine, este parintele care face greseli, invata din ele si va evita sa isi stabileasca asteptari nerealiste fata de el, ca om, in primul rand.

Acceptati ca aveti nevoie de sprijin in cresterea copiilor si de pauze departe de copiii

Fiecare parinte are nevoie de companie, intimitate, sprijin in cresterea copiilor si de pauze ocazionale de la a fi mereu cu copiii.  Ca parinti este imperios necesar sa aveti printre prioritati timpul petrecut in cuplu, fara copii. Este o nevoie fireasca si, in plus, o sursa de energie pentru sustinerea responsabilitatilor parintesti. Atunci cand se poate, duceti copiii in vizita la alte rude sau la alti parinti dispusi sa ii primeasca pentru a se juca cu copiii lor. In acest fel, nu numai ca va faceti timp pentru voi, dar le aratati copiilor ca aveti incredere in ei si ca pot fi mai independenti.

Organizati-va timpul pentru a putea castiga zilnic timp pentru voi insiva si activitatile care va relaxeaza

A-ti organiza timpul nu inseama a-ti planifica ziua in mod rigid, ci a transforma timpul intr-un prieten si un aliat.  Acordati-va timp pentru a va gandi si visa la lucrurile pe care vi le doriti in viata. Acestea sunt prioritatile si acesta este punctul din care incepeti sa recastigati controlul asupra timpului si vietii voastre. Ganditi-va un minut la 5 lucruri pe care le faceti zi de zi. Daca sunteti capabili sa reduceti timpul cu 10 minute pentru fiecare sarcina, este aproape o ora pe care ati castigat-o, zi de zi. O ora pe care veti fi liberi sa o petreceti asa cum doriti.

Cateva instrumente de ajutor in organizarea timpului

Rutina: Nu fiecare dintre noi este fan al rutinei, insa ea permite copiilor sa isi asume mai multe responsabilitati. Ei stiu astfel ce se asteapta de la ei si prin urmare pot face mai multe activitati in mod autonom.

Delegarea si impartirea sarcinilor: Acceptati ofertele celorlati atunci cand vor sa va ajute si delegati din sarcini partenerului pentru a va organiza mai bine timpul.

Invatati sa spuneti si "NU": Folositi-va prioritatile ca sa echilibrati solicitarile pentru efortul si timpul vostru. Incercati sa spuneti "nu" lucrurilor care nu se potrivesc cu prioritatile voastre. Veti fi surprinsi cat de eliberati va veti simti!

Planificarea si actiunea: faceti doua calendare si doua carnetele pentru a va planifica timpul. Un carnetel va fi dedicat obiectivelor pe termen lung, celalalt va fi dedicat activitatilor curente. Primul calendar ar trebui sa arate toate lunile anului, pe care sa le puteti vedea dintr-o privire. Al doilea calendar este cel zilnic, saptamanal si lunar pe care il folositi in mod normal in viata profesionala si personala. In fiecare luna, transferati evenimentele din calendarul cu obiective pe termen lung, in celalalt calendar. Tineti aproape primul carnetel pentru a va reaminti mereu obiectivele importante. Alocati 10 minute la sfarsitul fiecarei zile de lucru pentru a face lista cu lucruri importante pentru a doua zi. A scrie, a pune pe hartie, este cel mai bun mod de a va clarifica mintea si a va simti apoi mai relaxat.

Apelati la consiliere atunci cand problemele par sa va depaseasca

Admitand ca aveti nevoie de ajutor nu veti deveni parinte mai putin bun. Din contra. Apeland la consiliere aratati doar ca va pasa de felul in care va cresteti copilul. Fie ca va confruntati cu probleme de comportamente ale copilului, fie ca doriti sa va imbunatatiti abilitatile de parinte, puteti apela la serviciile gratuite oferite de Salvati Copiii in Centrele de Consiliere pentru Parinti in 5 orase din tara. Centrul utilizeazaprogramul de parenting Triple P, aplicat cu succes in 17 tari si folosit in Romania exclusiv de Salvati Copiii. 

Multe lucruri sunt violente dar nimic mai violent ca omul

“Prin agresivitate, întelegem un comportament verbal sau actional ofensiv,
orientat spre umilirea si chiar suprimarea fizica a celorlalti”.
Comportamentul agresiv poate fi orientat:Contra propriei persoane (autoagresiune);Spre distrugerea obiectelor investite cu semnificatii sociale;Heteroagresivitate (împotriva celorlalti si a conducatorilor).
Prin violenta întelegem utilizarea fortei si a constrângerii de catre un individ în scopul impunerii vointei asupra altora. Privarea de libertate favorizeaza aparitia si dezvoltarea unor comportamente agresive.

Se poate ca unii detinuti sa fie victime sau agresorii altora, conduitele lor agresive fiind fie incluse motivational prin crearea unor stari de mânie si furie, fie determinate de efecte de grup, ca imitatia coercitiva – comandata.

Alta forma de agresivitate este cea instrumentala2 care se manifesta sub forma
conflictelor individuale sau de grup, în conditiile în care se intra în competitie pentru o resursa de existenta limitata, cum ar fi – teritorialitatea, dreptul de a lua primul masa.

O forma extrema de agresivitate verbala si fizica este a celor care sunt condamnati pentru delicte repudiate de mediul carceral, cum ar fi: violul cu incest, violul copiilor, uciderea copiilor, parintilor, sotiei.

Violenţa este tot ceea ce desfigurează condiţia umană.

Copilul e ca o samanta

Un copil este ca o sămânţă de floare...
Cât de frumos va creste, cât de frumos va rodi,
Depinde de grădinarul care o va îngriji,
De ce pământ si de câta lumină si apă are,
De cât e de ferită de frig, de furtună si de soare prea tare.
E atât de plăpândă...
Cum ai putea s-o rupi ori să o calci în picioare
Când e tot ce va mai rămâne în urma ta.

Un copil este ca o floare care se deschide numai cand e soare. Un copil percepe realitatea altfel decat o facem noi. Un copil te iubeste mai neconditionat decat un adult, pe
ntru ca nu a invatat inca sa urasca.

Sa nu dezamagim niciodata un copil.

Pentru cei mai multi, copiii sunt niste simple bibelouri, pe care le stergem de praf cand ne aducem aminte. Ne obosesc cu insistenta lor, mai intotdeauna sunt acolo unde nu ar trebui sa fie, si ne roaga sa ne jucam cu ei tocmai cand ne uitam la o emisiune interesanta. Seara cand motaim intr-un fotoliu, ne trezim cu mogaldeata langa noi: "Tati, tati ... te joci cu mine ?", iar duminica incep sa planga, pentru ca nu te duci cu ei in parc. Ce-or vedea fascinant la lemnele si fiarele acelea scartaitoare ?
In timp ce se da in leagan, mogaldeata te priveste cum te scufunzi in ganduri, absent, asezat pe o banca. Copilul simte ca nu esti acolo cu el. Vrea sa-i vorbesti, sa-l incurajezi, orice, numai sa-i acorzi atentie. Are nevoie de tine chiar si atunci cand ii raspunzi distant, repezit si fara chef. El sufera in linste, fara sa-ti vorbeasca, pentru ca el e mic si tu esti mare. Si cei mari nu gresesc niciodata.

Vad in jur casnicii destramate si eterne dispute in procese de custodie. Ambii trag de bietul copil, de parca ar fi de cauciuc. Iar copilul se uita, cand la unul, cand la celalalt, cu ochii in lacrimi. Ii vrea pe amandoi, dar pe el nu-l intreaba nimeni. Daca fostii parteneri s-ar gandi macar o clipa la "obiectul" disputei, si mai putin la propriile orgolii ranite, si-ar da seama ca fac o mare greseala.
Sau, daca am reusi sa ne dam jos ochelarii fumurii ai maturitatii, lumea din jurul nostru s-ar vedea complet altfel.

Am un nepotel de 6 ani pe nume Vadut. Candva, un tampit a tinut mai mult la penisul sau, decat la bucuria de a privi zambetul unui copil, a plecat si nu s-a mai uitat inapoi. Nu-l judec, fiecare isi duce povara propriilor greseli. Din pacate, multi ajung in situatia asta, si cand incepe sa doara, se trezesc brusc din egoism si vor sa recupereze, sa recladeasca zidul pe care nu l-au construit niciodata. In acel moment ii vezi cum se transforma, cersind mila celor din jur, si ce este mai ingrat, o cersesc propriilor copii. Prea tarziu !
Prin vara anului trecut, m-a invitat un prieten pe la el. Tocmai se intorsese din Canada, de la nunta fiicei sale din prima casatorie, si imi povestea cum a fost tratat cu indiferenta. L-a luat de la aeroport, l-a cazat, dus mireasa la altar, iar la plecare, luat de la hotel si suit in avion. Au petrecut putine clipe impreuna. Citez: "Oana m-a trata ca pe un strain. I-am cumparat rochia de nunta, cadou de mii de dolari si pentru ce ? A avut nevoie de mine s-o duc la altar si atat ? Si la plecare, un sarut in fuga masinii si "pa!". Mai bine nu ma deranjam !". L-am ascultat si nu am spus nimic.

Rani care nu se vindeca niciodata.

Mi-aduc aminte ce dor mi-era de tata, cand lipsea cu saptamanile de acasa, nevoit sa plece prin delegatii. Si apoi, cand intra pe usa, parca intreg universul se oprea in loc si exploda o nova. "A venit tata, a venit tata !!!". O bucurie imensa se revarsa in casa. Un gol se umplea dintr-odata si viata intra in normalitate. Dupa ce o saruta pe mama, se spala si se aseza sa-si traga sufletul. Mama ii punea masa. Incepea apoi sa-i povesteasca pe unde fusese, ce patise, impresii si altele de-ale lor. Si noi, asezati cuminti in jurul, neindraznind sa-i tulburam, asteptam nerabdatori sa vedem ce ne-a adus. Nu avea importanta ce. Avea o valiza veche de voiaj, cu fermoar. Si acum imi rasuna in urechi zgomotul fermoarului si amintirea surprizelor care ieseau la iveala.
In urma cu patru ani a plecat pentru totdeauna. Uneori mi se intampla sa caut ceva prin casa parinteasca si gasesc lucruri vechi, nimicuri, un patent, o surubelnita ruginita aruncata in dulapul cu scule. O iau in mana si dintr-odata amintiri navalesc peste mine, vremuri uitate, momentul in care m-a invatat sa repar o chiuveta, sa schimb o siguranta si altele. O lacrima mi se prelinge pe obraz. O sterg cu dosul palmei si apoi zambesc trist.

Va propun un exercitiu: priviti un copil in timp ce se joaca pe covorul din sufragerie si incercati sa va amintiti ce simteati cand erati de varsta lui. Sa nu zambiti, incercati doar ! Cand veti reusi, va veti da seama ce simte un copil cand ii refuzi invitatia la joaca.
Am o gramada de prieteni, cu familie si copii. Am auzit de nenumarate ori urmatorul dialog:
- Tati, te joci cu mine ? Nu pot, ca am treaba ! Si micutul se retrage trist in camera lui....
Azi asa, maine la fel, si vezi cum copilul nu mai cere. Tu te bucuri ca ai scapat de-o grija si poti sa-ti vezi de ale tale pe calculator, insa realitatea e alta. In sufletul celui mic se prabuseste o lume, un ideal creeat in jurul personalitatii tale. El sufera in tacere, caznindu-se cu greu sa priceapa "de ce", si cu fiecare zi care trece, prapastia se adanceste.
Un copil nu te va trada niciodata. Pentru el, indiferent ce ai facut sau nu, vei ramane tatal lui. Poate nu o va recunoaste pe fata, insa in sufletul lui el te va iubi pana la capat.

Mi se intamlpla sa ma plimb prin parc cu nepotelul meu, sa-l duc la muzeu, cu masina si altele frumoase pentru el si banale pentru mine. Incercati sa va imaginati scena in care doi barbati se tin de mana, unul mare la 1.90 si celalalt mic, la jumatate. Smile! Imi pune intrebari non-stop, cu o maturitate ce ma uimeste, iar eu incerc sa-i raspund pe intelesul lui. Si sa fiu extrem de atent, sa nu-i dau raspunsuri gresite. Mi s-a intamplat s-o fac, si atunci, parca il vad cum se opreste si abordeaza o postura de ganditor de Hamangia. E fenomenal !
Cel mai mult ma doare cand plec. Alearga la usa in pijama, si trist ma intreaba: "Unde pleci ? Cand vii ? Te intorci pana ma culc ?". Ii zambesc si ii spun ca da. E musai sa ma tin de cuvant nu ?
Intr-o zi voi pleca pentru mai multa vreme. Sunt convins ca ma va asteapta, oricat de departe voi ajunge.

Intr-o alta zi m-am apucat sa montez un dulap in bucatarie. Firesc, normal, Vladut pe sub masa in rumegus. Maica-sa a sarit imediat: "Iesi afara !". "Stai, lasa-l in pace", am zis, si i-am dat de lucru. L-am tratat ca pe un om mare. L-am pus sa insurubeze, sa adune scule, sa ma ajute. Apoi l-am laudat la toti, ca ... " Daca nu era el, nu terminam dulapul ". Nu va imaginati ce fericit a fost. Smile!

Copiii sunt asemeni unor flori firave, abia rasarite, care cresc in umbra altora mai mari. Au nevoie de zambetul nostru, de dragoste, la fel de mult cum avem noi de ei.

Sa nu dezamagiti un copil, pentru ca nu va va uita niciodata !

copilul un mic univers

Iubeste si lasa-te iubit! Iubirea, numai iubirea ramane... se destrama pe culmile zorilor, haina de purpura si al soarelui de aur, risipa de pulbere fuge spre vai, alungindu-si lumina, ca umbra sa vina. Zorii se pot stinge pe drumul vietii, amiaza e scurta si trece devreme... Doamne, cand noaptea vietii e atat de aproape, doar Tu mi-ai ramas sa ma duci...

• Fiecare fila din calendar cade dimpreuna cu disperarea ca pierdem in lupta cu timpul!
• Cum ar fi daca ne-am trezi in fiecare dimineata cu gandul deschis spre lumina, spre speranta, spre iubire si caldura, spre copilul din noi ? De ce nu ne-am folosi macar o secunda pe zi dreptul unic al libertatii de a alege fericirea sau non-fericirea, iubirea sau ura, compasiunea sau indiferenta ?
•  Se spune ca atunci cand apare pe cer curcubeul, inseamna ca Dumnezeu si-a intors fata spre noi.De ce nu ne-am acorda aceasta bucurie si nu ne-am intoarce fata spre noi, dupa fiecare lacrima care ne-ar putea brazda fata?De ce sa nu incepem fiecare dimineata cu un mic univers pastelat?Cred ca ar trebui ca fiecare zi sa fie declarata ziua copilului!
• Sa nu asteptam 1 iunie ca sa ne revendicam dreptul nostru la copilarie!
• Ar fi foarte potrivit sa lasam falsa pudoare la o parte si sa descatusam toate emotiile noastre ferecate in noi, sa exersam iubirea pentru copilul adormit din noi ca sa putem fi mai indemanatici fata de proprii nostri copii.Sa nu incercam sa le retezam aripile cand incearca sa ne schiteze drumul lor spre viitor, sa privim cu ochii larg deschisi lumea ce va veni asa cum e oglindita in privirea lor caci acela poate fi un timp construit de ei, atemporal, aspatial, binecuvantat-atata timp cat nu-l “agresam” noi cu neincrederea ca ar mai putea fi ceva bun.

Povesti triste-VerigaSaga

COPIL AGRESAT DAT ALTEI FAMILII

Controleaza-ti furia

• Furia este o emotie pe care o traiesc toti oamenii, inclusiv copiii. Este firesc ne simtim intr-un fel sau altul in diferite situatii – veseli sau tristi, furiosi sau speriati; emotiile nu sunt niciodata bune sau rele – nici macar furia.
• Ceea ce trebuie sa avem in vedere insa este ca sub influenta lor ne comportam uneori adecvat, alteori inadecvat. De pilda, este firesc sa fim furiosi intr-o situatie in care am fost nedreptatiti, dar nu este firesc sa folosim furia ca o scuza pentru ca am lovit pe cineva, am recurs la jigniri, umilinte.
• Ce puteti face ca parinti pentru a-i invata pe copiii dvs. sa-si gestioneze emotiile de furie inca din primii ani de viata?
• In primul rand nu reactionati cu jigniri, lovituri, bataie la furia copilului!
• Oferiti copiilor exemplul personal! 
• La varste mici, copiii invata prin observare si imitare. Daca veti reactiona la crizele lor de furie tot prin furie, ei vor invata acest model de raspuns. Incercati sa ramaneti calm in fata izbucnirilor furioase ale copilului.
• Tineti cont de particularitatile de varsta!
• Cand copiii nu au achizitionat inca complet limbajul, ei folosesc furia ca un mijloc de comunicare. Invatati copilul sa-si exprime nevoile folosind gesturile sau cateva cuvinte (ex. daca nu ajunge la o jucarie, sa o „ceara” aratand cu degetul catre ea sau indreptindu-se catre spatiul de depozitare a jucariilor).
• Identificati corect cauza furiei!
• Situatiile in care copilul manifesta crize de furie se gestioneaza in functie de cauza care le-a declansat. Daca furia apare ca urmare a unei pierderi (ex. si-a pierdut jucaria preferata), ignorarea (neacordarea atentiei emotiei copilului) nu este o solutie.
• Copilul are nevoie in acest caz sa se simta inteles si sprijinit. Este nevoie sa linistiti copilul prin imbratisari si mangaieri. Ignorarea supararii copilului poate sa conduca in timp la scaderea increderii in adulti si mai mult decat atat, copilul poate invata sa devina insensibil la emotiile altor persoane (tristete, suparare) deoarece in aceeasi maniera a fost tratat si el.
• Cand cauza furiei este legata de imposibilitatea de a obtine ceea ce-si doreste (ex. sunteti in supermarket si copilul cere inca o ciocolata, desi stie ca a depasit portia de dulciuri a acelei zile), ignorarea este o solutie eficienta.
• Incurajati copilul sa-si exprime verbal emotia traita!
• Exprimati verbal emotiile traite (ex. sunt foarte nervos), in prezenta copilului, pentru a-i permite acestuia sa observe comportamentele asociate fiecarei emotii (ex.ce faceti cand sunteti nervos) si sa le imite. Incercati sa identificati emotia copilului si sa i-o traduceti sub forma de afirmatie sau intrebare pentru a indentifica cat mai corect modul in care se simte (ex. daca copilul spune: “esti cea mai rea mama din lume!”, puteti sa-i raspundeti: “se pare ca esti foarte suparat pe mine!”).
• Mergeti cat mai aproape de copil si captati-i atentia! 
• Cand ii vorbiti copilului, aplecati-va la nivelul lui, stabiliti contactul vizual (priviti copilul in ochi) si folositi numele copilului pentru a-i capta atentia.
• Acordati copilului sprijin si indrumare punctuala si consecventa pentru dobandirea controlului emotional! 
• Copiii invata sa isi controleze emotiile prin experienta proprie, prin observarea comportamentului adultilor si prin interiorizarea ghidajului oferit de adulti. Ca parinti, trebuie sa aveti in vedere urmatoarele aspecte:

• sa reactionati moderat la emotiile copilului (daca este furios, nu trebuie sa va infuriati si dvs.);
• sa laudati orice initiativa a copilului de a va solicita ajutorul;
• sa faceti cu copiii exercitii de distragere a atentiei atunci cand situatiile frustreaza copilul (ex. cand copilul este furios ca nu poate primi jucaria de sus, puteti sa ii distrageti atentia aratandu-i un joc mult mai interesant sau o alta activitate);
• sa invatati copiii sa se distanteze de sursa care le-a provocat furia (ex. crezi ca daca vei merge intr-o alta camera, sa te joci cu un alt joc vei mai fi la fel de furios?).
• Laudati comportamentul adecvat al copilui intr-o situatie de frustrare!
• Incercati sa fiti specific si sa subliniati aspectele pozitive din comportamentul copilului.
• Diana Stanculeanu, 
• psihoterapeut Salvati Copiii
• Acest material de informare face parte din campania de educare si de sensibilizare pentru a combate violenta la adresa copiilor, derulata de organizatia Salvati Copiii, in perioada septembrie 2011-decembrie 2011.