copilul un mic univers

Iubeste si lasa-te iubit! Iubirea, numai iubirea ramane... se destrama pe culmile zorilor, haina de purpura si al soarelui de aur, risipa de pulbere fuge spre vai, alungindu-si lumina, ca umbra sa vina. Zorii se pot stinge pe drumul vietii, amiaza e scurta si trece devreme... Doamne, cand noaptea vietii e atat de aproape, doar Tu mi-ai ramas sa ma duci...

• Fiecare fila din calendar cade dimpreuna cu disperarea ca pierdem in lupta cu timpul!
• Cum ar fi daca ne-am trezi in fiecare dimineata cu gandul deschis spre lumina, spre speranta, spre iubire si caldura, spre copilul din noi ? De ce nu ne-am folosi macar o secunda pe zi dreptul unic al libertatii de a alege fericirea sau non-fericirea, iubirea sau ura, compasiunea sau indiferenta ?
•  Se spune ca atunci cand apare pe cer curcubeul, inseamna ca Dumnezeu si-a intors fata spre noi.De ce nu ne-am acorda aceasta bucurie si nu ne-am intoarce fata spre noi, dupa fiecare lacrima care ne-ar putea brazda fata?De ce sa nu incepem fiecare dimineata cu un mic univers pastelat?Cred ca ar trebui ca fiecare zi sa fie declarata ziua copilului!
• Sa nu asteptam 1 iunie ca sa ne revendicam dreptul nostru la copilarie!
• Ar fi foarte potrivit sa lasam falsa pudoare la o parte si sa descatusam toate emotiile noastre ferecate in noi, sa exersam iubirea pentru copilul adormit din noi ca sa putem fi mai indemanatici fata de proprii nostri copii.Sa nu incercam sa le retezam aripile cand incearca sa ne schiteze drumul lor spre viitor, sa privim cu ochii larg deschisi lumea ce va veni asa cum e oglindita in privirea lor caci acela poate fi un timp construit de ei, atemporal, aspatial, binecuvantat-atata timp cat nu-l “agresam” noi cu neincrederea ca ar mai putea fi ceva bun.